plac sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: (rar) ~uri / E: placea] 1 Satisfacere a gustului a dorintzei cuiva sau a propriei dorintzi. 2 Sentiment senzatzie stare de multzumire de bucurie de incantare produse de ceva care satisface gustul sau dorintza cuiva Si: placere (2) (inv) ogod (1) (ivr) ogodintza. 34 (Ilav; ilpp) Pe (sau dupa rar in) ~ (sau ~ul cuiva) Potrivit cu gustul cu voia cu dorintza cuiva. 56 (Ial) Dupa capriciul cuiva. 7 (Rar; ie) A intra in ~ul cuiva A fi cuiva placut agreabil. 8 (Iae) A satisface gustul preferintza cuiva. 9 (Ie) A fi la ~ul cuiva A fi la discretzia la cheremul cuiva.