PÍZMA s. f. Invidie ciuda. Ghici de la inceput tot ce zacea in inimile fratzilor shi cumnatelor care se uitau cu ochi rai shi pizma la dragostea lor. POPESCU B. III 9. Oamenii coruptzi shi plini de ura shi de pizma impotriva Ioanei se sileau mai mult sa o shtearga de deplin din aducereaaminte a slabului rege. ODOBESCU S. I 20. Strimbatatea izvorashte din siluire din pizma din jefuire shi din neshtiintza. RUSSO O. 27. ◊ Loc. prep. In pizma (cuiva) = in necazul in ciuda (cuiva). Eu zic cucului sa taca El se suie sus pe craca Numan pizma mea sa faca Cinta hotzul de ma seaca. TEODORESCU P. P. 346. ◊ Expr. (Neobishnuit) A se pune in pizma cu cineva = a ajunge la cearta la suparare cu cineva. De ce a trebuit sa se puna in pizma cu Ciulic? SLAVICI N. I 281.