PÍZMA pizme s. f. (Pop.) Ciuda necaz nemultzumire; p. ext. ura dushmanie; (sens curent) invidie. ◊ Loc. prep. In pizma (cuiva) = cu intentzia de a supara pe cineva; in necazul in pofida cuiva. ◊ Expr. (Rar) A se pune in pizma cu cineva = a ajunge la cearta cu cineva. Din sl. pizma.