pívniță, pivnițe, (pemniță), s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu, 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură, vin de fructe”) (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).