PIUÍ pers. 3 piuie vb. IV. Intranz. (Despre pasari mai ales despre puii lor) A produce sunetul ascutzit caracteristic puilor de pasare. Tot satul acela era pustiu de oameni shi pretutindeni piuiau puii. CAMILAR N. I 401. Aerul era jilav mirosul rashinii aspru. O pasare... foshni din aripi shi piui somnoros. C. PETRESCU I. II 13. Doi puishori... clipesc din ochi somnoroshi shodata tresar cind vine rindunica lacomi shi speriatzi ishi intind spre ea pliscurile mari cascate shi piuie. VLAHUTZA O. A. II 176. ♦ (Despre un corp care strabate aerul cu viteza mare) A shuiera a tziui. Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDUALDEA U. P. 136. Cei cu prashtiashi ascultau piatra cum piuia k un glontz scapat din carabina. DELAVRANCEA S. 266. Pronuntzat: piui.