PITÍC² A pitici e s. m. shi f. 1. Individ avind o statura mult inferioara celei mijlocii (de cele mai multe ori din cauza unei insuficiente functzionari a unor glande cu secretzie interna). ♦ Fig. Om neinsemnat. Ici umbre de noroade le vezi ocarmuite De umbra unor pravili calcate siluite. De alte mai mici umbre neinsemnatzi pitici. ALEXANDRESCU M. 5. 2. Persoana dintrun neam de oameni mici de statura care traiesc in centrul Africii; pigmeu. (in literatura fantastica) Guliver in tzara piticilor. ▭ Acei pitici nemarginit de mici aveau regii lor purtau razboaie shi poetzii lor nu gaseau in univers destule metafore shi comparatziuni pentru apoteoza eroilor. EMINESCU N. 66. 3. (In basme) Personaj fantastic de statura mica caracterizat prin vioiciune shi istetzime. Afara era un zvon k o fuga de pitici cu clopotzei minusculi in ciucurii de la opinci. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 86. Ba Peneshimparat vazind pe BarbaCot piticul stind Peun gard dealaturi privitor La pus la joc. COSHBUC P. I 58.