PITÍC A pitici e adj. (Despre oameni shi animale) De statura foarte mica scund; (despre plante) chircit pipernicit nedezvoltat; (despre obiecte) de dimensiuni reduse mic. Privi in jurui; ishi cobori ochii spre uncheshul pitic. SADOVEANU O. VII 102. In gura vaii linga pod Boierii stau cu frica Ei par o gloata de norod Pe cai pitici shi plini de glod. COSHBUC P. I 195. Nor de fluturi Zboaran calei shi cua lor aripi se pare Car voi so mai opreasca printre arborii pitici. ALECSANDRI P. III 84. Foaie verde mar pitic Nu mai zi flacau nimic. TEODORESCU P. P. 276. ♦ (Despre unele plante shi animale) Care face parte din specia de plante sau de animale care ramin totdeauna mici. Trandafiri pitici. Gaini pitice.