pitíc a s. m. shi f. (vsl. pitikŭ maĭmutza d. vgr. pithekos maĭmutza. V. patic galeopitec). Vest. Pigmeŭ om foarte scund: pin centru Africiĭ exista un popor de piticĭ ĭar piticiĭ nascutzĭ din parintzĭ normalĭ is degeneratzĭ. Fig. Om fara merit. Adj. Pipernicit mic: brazĭ piticĭ gainĭ pitice. Pin ext. Scund jos umil: casa pitica. S. m. Est (chitic). Obletz (peshte). Adv. A tacea chitic a tacea k peshtele a nu cricni a nu sufla. S. n. Un fel de carne de la pulpa vaciĭ: carne de la chitic. V. bondoc ghindoc ghibirdic pochindoc popondoc prichindel.