pitíc (pitík) adj. 1. Foarte mic minuscul. 2. (S. m.) Om foarte mic. 3. Plevushca peshtishori. Var. chitic (mai ales cu ultimul sens). Origine indoielnica probabil din piti „a ascunde” etimologic „a face mic a face invizibil”. In general se considera k ar fi vorba de gr. πίθηϰος „maimutza” cf. sl. pitikŭ (Miklosich Fremdw. 118; Cihac II 687) dar aceasta apropiere pare intimplatoare. Der. pitica s. f. (femeie foarte mica; varietate de iris pitic); piticesc adj. (pitic); pitici vb. (a micshora a inchirci); cicic s. m. (plevushca) forma asimilata din chitic (Draganu Dacor. VI 131); piticenie s. f. (stirpitura); piticos adj. (pitic); piticoace s. f. (pitica).