PITÍC² A pitici ce subst. adj. 1. S. m. shi f. Individ care apartzine unor populatzii din Africa centrala cu statura mult inferioara celei mijlocii pigmeu; persoana a carei statura este (foarte) mica datorita unor tulburari endocrine unor carentze alimentare etc.; p. gener. persoana de statura (foarte) mica. ♦ (In basme) Personaj fantastic mic de statura caracterizat prin vioiciune shi istetzime. 2. S. m. Fig. Om lipsit de calitatzi de merite de valoare; pigmeu. 3. S. f. (Astron.; in sintagmele) Pitica alba = stea aflata in stadiul relativ final al evolutziei sale caracterizata printro densitate mare luminozitate mica shi prin scaderea treptata a temperaturii fiind lipsita de surse de energie interna. Pitica roshie = stea aflata in stadiul absolut final al evolutziei sale caracterizata prin temperaturi efectiv coborate shi prin luminozitate foarte mica. 4. Adj. (Despre oameni shi animale) De statura foarte mica scund mic. ♦ (Despre plante) Care apartzine unei specii scunde putzin inalte; p. ext. nedezvoltat pipernicit chircit. ◊ (K determinativ urmand dupa un nume de planta sau de animal indica specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic minuscul. Cf. sl. pitikŭ.