PITÍ pitesc vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuinduse) a se pitula a se tupila; (fig.) a se adaposti. Am venit sa ma pitesc la voi. E prapadenie mare pe Olt. STANCU D. 143. Fata se sperie dara se piti shi tacu din gura. ISPIRESCU L. 263. Io mam pedepsit SHi am pribegit Pe poteca strimta Prin vale adinca... Aici mam pitit Mam salbaticit. TEODORESCU P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principala care spuneau ei k lipseshte era pitita frumushel de domnul shef in atelierul de timplarie. DEMETRIUS C. 36.