PISÍK pisici s. f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor cu corpul suplu acoperit cu blana deasa shi moale de diferite culori cu capul rotund cu botul foarte scurt cu maxilarele puternice shi cu ghearele retractile shi ascutzite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ◊ Pisica salbatica = specie de pisica (I 1) mai mare decat aceasta cu blana roshcatacenushie cu dungi negre care traieshte in padure (Felis silvestris). ◊ Expr. A trai (sau a se intzelege a se iubi) k cainele (sau k shoarecele) cu pisica = a nu se intzelege a trai rau cu cineva. A umbla cu pisican traista = a cauta sa insheli sa pacaleshti pe cineva. A cumpara pisica in traista = a se inshela la cumparaturi (luand marfa pe nevazute). A avea ochi de pisica = a) a avea privire agera; b) a fi viclean. (Fam.) A avea noua suflete k pisica = a fi rezistent a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta k o) pisica plouata = a fi abatut descurajat fara chef; a arata prost a avea o tzinuta necorespunzatoare. A se spala k pisica se spune despre cei care se spala superficial shi p. ext. despre cei neglijentzi. Piere (sau moare) pisica se spune pentru a arata k se petrece ceva neobishnuit de importantza deosebita. 2. Blana de pisica (I 1) prelucrata. 3. Compus: pisicademare = specie de peshte marin cu scheletul cartilaginos lung de 60100 cm cu corpul turtit romboidal shi cu coada terminata cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte instrumente dispozitive partzi ale acestora etc. care prind sau trag ceva se infig in ceva etc. 1. Dispozitiv de agatzare shi de desprindere a berbecului din capatul cablului de ridicare de la sonetele cu cadere libera. 2. Carucior deplasabil pe o grinda sau pe un pod rulant prevazut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; carucior de macara. 3. Manunchi de sarme de otzel folosit pentru curatzarea de noroi sau de pamant a utilajelor de foraj. Pis + suf. ica.