pishcá (píshc pishcát) vb. 1. A ciupi a intzepa. 2. A rupe din ceva cite putzin. 3. A minca putzin a ciuguli. 4. A mushca a rani. 5. A shterpeli a fura. Mr. chishcu chishcare megl. pishc(ari). Origine indoielnica. Probabil de la o radacina expresiva pičc (Pushcariu 1304; REW 6535; cf. Corominas III 724) lat. *piccicare (Candrea Rom. XXXI 314; Philippide II 651; Pascu I 63; Tiktin) cf. alb. pitškoń it. pizzicare sp. pellizcar. E posibil sa fi intervenit o apropiere cu pisc „cioc” dar acest cuvint nu ajunge pentru a explica vb. Der. pishcura vb. (Banat a pishca); pishcanfloare s. m. (grangur Oriolus galbula) literal „ciupeshte florile”; pishcat adj. (cherchelit); pishcator adj. (intzepator; furacios); pishcatura s. f. (ciupitura intzepatura; mushcatura; urma lasata acolo unde lipseshte o parte dintrun obiect). Pitz s. m. (pitulice) pare sa apartzina aceleiashi familii; der. pitziga vb. (Trans. a pishca); pitzigaia vb. (a vorbi cu voce subtzire ascutzit) probabil prin forma care se da buzelor; pitzingau s. m. (insecta Calopterys splendens; filfizon lichea secatura); pitzigoi (var. chitzigoi Trans. pitzigush Banat pitziganie) s. m. (tziglau Parus; Arg. lacat); pitzigoaica (var. chitzigoaica) s. f. (femela pitzigoiului); pitzarau (var. Trans. pizarau) s. m. (Olt. Trans. colindator; colac pentru colindatori; batz de colindator). Leagtura lui pitzigoi cu pičc este evidenta shi se explica bine prin sunetul cintecului sau (pitzigaiat) sau mai probabil plecind de la sensul de „cioc” cu suf. augmentativ oi cf. cors. pizzigone sard. pizzugrossu (Bogrea Dacor. IV 842). Relatzia cu piciu „mic” (Tiktin) sau cu ideea de a ciuguli (Scriban) pare indoielnica. E neindoielnic inrudit cu pisc „cioc” cf. pitzigaie s. f. (fluier) fatza de piscoaie pitzigoi fatza de piscoi. Pitza s. f. (Banat carne) cuvint rar identificat cu un lat. *pettia (Pushcariu 1326; REW 6450; Philippide II 651; Zauner Rom. Forsch. XIV 354; Wagner 112) este probabil acelashi cuvint k pitz shi pare sa insemne „bucatzica de carne”. De aici pitzur(i)k s. m. (stirpitura porecla care se da de obicei in Munt. copiilor shi flacaiandrilor) cf. ngr. πιτσουρίϰος. In sfirshit pantzarush (var. pantzarush pancearush parantush) s. m. (pasare Troglodytes parvulus) apartzine familiei expresive a lui pitzigoi pitzarau shi apare neindoielnic in loc de *pi(n)tzarush (dupa Tiktin din sb. caric „pitulice”); cf. pantzura (var. panchitza) s. f. (prostituata) care Cihac II 242 o punea in legatura fara a fi necesar cu ceh. pančava.