PIRLÍ pirlesc vb. IV. Tranz. 1. A arde ceva la suprafatza cu ajutorul flacarii (mai rar al jaraticului) sau cu ajutorul unui corp de metal foarte incins. V. pirjoli. A pirli rufele la calcat. ▭ Cind taia tata porcul shil pirlea shil oparea shil invalea iute cu paie del inadushea k sa se poata rade mai frumos eu incalecam pe porc deasupra paielor shi faceam un chef de mii de lei. CREANGA A. 41. Eschil insotzi uriashele sale trilogii tragice cu cite o drama satirica unde infatzisha sau pe Prometeu aducind intro trestie focul cerului de care ishi pirleau degetele satirii sau pe Circea prefacind in rimatori pe nenorocitzii tovarashi ai lui Odiseu. ODOBESCU S. I 34. Team minat apoi pe loc Cu hirbul sami aduci foc; Hirbul mi lai bucatzit Sprincenile tziai pirlit. ALECSANDRI P. P. 351. Nu te juca cu focul k te pirleshte (= nu cauta primejdia). ◊ Refl. Unul din ogari a dat cu coada prin foc sa pirlit nitzel shi daia miroase greu. ISPIRESCU L. 384. Cumatra ma pirlesc ard mor nu ma lasa! CREANGA P. 33. ◊ Expr. (Rar) A o pirli la (sau de) fuga = a o rupe la fuga a o tunde la fuga; a o lua la sanatoasa. Noi atunci am pirlito la fuga. Iar el zvirr! cu o scurtatura in urma noastra. CREANGA O. A. 54. 2. (Subiectul este soarele) A innegri a bronza. Eram pirlit de soare k un harap. SADOVEANU O. VIII 27. Descultz shi cu pieptul gol pirlit de soarele primaverii era un diavol k oricare altul din sat. C. PETRESCU R. DR. 14. In Iashi oamenii nu se scoala inainte de rasaritul soarelui ba inca dorm pina la prinzishor. Soarele nui pirleshte. NEGRUZZI S. I 297. 3. (Cu privire la vegetatzie p. ext. la pamint) A ofili a veshteji a usca. Copacul voieshte Sa tot odrasleasca (Sa infrunzeasca) Dar nu conteneshte Bruma sal pirleasca. PANN P. V. II 42. ◊ Refl. Vremea vremuieshte floarea se pirleshte. Ashai lumea bato so bata! ALECSANDRI T. I 339. Pe unde umbla uritul Se pirleshte pamintul; Pe unde umbla dragostea Inverzeshte pajishtea. BIBICESCU P. P. 197. 4. Fig. A pacali a inshela. V. arde (III 1). Vivat spanchia de Birzoaie!... Lumeantreaga sa pirleasca. ALECSANDRI I. 76. ◊ Refl. Calul le raspunse: o! o! cine se pripeshte se pirleshte. ISPIRESCU L. 195.