PIRJOLÍ pirjolesc vb. IV. Tranz. 1. A da foc a aprinde a incendia; a distruge a pustii prin foc. Pirjoleau o tzara intreaga. SADOVEANU O. I 535. SHtefanvoda dupa ce slabise caii turcilor pirjolind iarba inaintea lor peste tot locul prin care trebuiau sa treaca ia tras la strimtoare. BALCESCU O. I 127. Fig. Domnia tzior pirjoli Palaturi tzior pustii Praf shi pulbere cor fi. TEODORESCU P. P. 105. 2. A arde. [Camasha] atit se lipise incit se facu una cu pielea lui shil pirjolea de parea k este pus pe jeratec. ISPIRESCU U. 77. Fatai hazulie shi ma farmacat Dacai vrea sa ma ascultzi eu te sfatuiesc sa no iei pe asta. SHi focui hazuliu dar tare rau te pirjoleshte citeodata. CREANGA P. 164. ◊ Intranz. Soarele de primavara pirjolise cu putere iar sub streshina codrului caldura prindea a se potoli. SADOVEANU N. P. 22. ♦ (Cu privire la un aliment) A expune timp indelungat actziunii focului; a arde (in cuptor). Cind eram la maica fata Mincam turta coaptan vatra SHo coceam sho pirjoleam Tot mai grasa ma faceam. SEVASTOS C. 27. ♦ Fig. A pricinui o paguba o pierdere mare cuiva; a da foc (III 1). Ai pirjolit mai daunazi la cartzi pe sardarul Cuculetz. ALECSANDRI T. I 138.