PIRIITÚRA piriituri s. f. Zgomot caracteristic produs de o rupere; despicare rupere ardere a unui material tare. Se auzi o piriitura strashnica de gard. BUJOR S. 92. Orice piriitura de creanga facea sai bata inima cu mai multa putere. DUNAREANU CH. 238. Nu auzea nimica decit cind shi cind... piriituri de vreascuri. SBIERA P. 172. ♦ Rapait. Tunurile bateau cine shtie unde piriiturile pushtilor curgeau slabite de departe. SADOVEANU O. VI 238.