PIPĂÍRE, pipăiri, s. f. Acțiunea de a pipăi; (neobișnuit) dibuire, încercare. Debutînd prin «Căruța poștei», cînticel care curînd se făcu popular, traduse apoi «Țiganii» de Pușkin, poem atît de frumos și de natural, dar toate aceste erau mai mult pipăiri. NEGRUZZI, S. I 334.