Definiția cu ID-ul 504935:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pípă (pípe), s. f. – Lulea. Mag., pol., ceh. pipa (Miklosich, Fremdw., 116; Cihac, II, 256; REW 6522a; Gáldi, Dict., 151). – Der. pipa, vb. (a fuma pipă); pipător, s. m. (Trans., fumător).