PIPERNICÍT A pipernicitzi te adj. (Despre fiintze shi plante) Oprit din creshtere nedezvoltat (din cauza unei boli sau a unor conditzii nefavorabile); slabit uscat (de batrinetze) chircit sfrijit. Era pipernicit cu bratze subtziri fara musculatura cu obrazul fara singe shi numai cu pometzii prea roz k stigmatul ftiziei. C. PETRESCU I. II 112. La mijlocul unei prapastii uriashe descoperi o scobitura nu adinca acoperita in partea de jos cu mushchi shi umbrita de un brad pipernicit ce se pripashise acolo printro minune a firii. STANOIU C. I. 153. ◊ (Substantivat) Doctorul un pipernicit de om numai cit un baston cu o barbutza rara cu un glas pitzigaiat care mai vorbea shi bilbiit. ZAMFIRESCU R. 203.