PIPÉR (1 2) piperi s. m. (3) s. n. 1. S. m. Planta tropicala din familia piperaceelor cu tulpina lunga shi subtzire taratoare sau agatzatoare ale carei fructe in forma de boabe (negre la maturitate) sunt folosite (k atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume anecdote etc.) piperat (3) ushor indecent; picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limba = a fi ironic rautacios caustic. A i se sui (sau ai veni cuiva) piperul la nas = a se supara a se mania. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supara a mania a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii rautacioase. A face (pe cineva) cu sare shi cu piper = a dojeni a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou shi cu otzet. Ai sta (cuiva) k piperun nas = ai fi (cuiva) nesuferit; ai sta k sarean ochi. ♦ Fig. Element dinamic inviorator sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (In compusul) Piperulapelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper roshu = boia de ardei. 3. S. n. Art. Numele unui dans popular care se joaca la nuntzi; melodie dupa care se executa acest dans. Din ngr. pipéri sl. piperŭ.