pipér (pipéri) s. m. Planta tropicala cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). Mr. megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich Slaw. Elem. 37; Miklosich Fremdw. 121; REW 6521; cf. Vasmer Gr. 116) cf. sl. piprŭ bg. piper ngr. πιπέρι. Der. piparca (mr. piperca) din mag. piperka (dupa Tiktin Candrea shi Gáldi Dict. 151 din mag. páprika); piparush (var. piperush) s. m. (Mold. ardei; piperullupului Asarum europaeum; dans traditzional); pipera (var. pipara) vb. (a pune piper); piperat adj. (cu piper; picant excitant; foarte scump exorbitant); pipernitza s. f. (piperullupului; cimbru Satureia hortensis; vas pentru piper macinat) din pol. pipernicza (Cihac II 256) bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. nitza. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper).