PIPAÍT¹ s. n. 1. Faptul de a pipai; pipaire. ◊ Expr. Pe pipaite = pe dibuite bijbiind orbecaind. Bologa se cocotza in dosul teodolitului pe pipaite. REBREANU P. S. 83. 2. Unul dintre cele cinci simtzuri cu ajutorul caruia cunoashtem in urma atingerii corpurilor cu suprafatza sensibila a pielii calitatzile lor palpabile: forma densitatea consistentza umiditatea temperatura. Ea zimbea cu un sentiment de nefericire acuta care parea k o patrunde pina in ramificatziunile nervilor pipaitului. ZAMFIRESCU R. 42. Forma gramaticala: (in expr.) pipaite.