PILPIÍ pers. 3 pilpiie vb. IV. Intranz. 1. (Despre flacari) A creshte shi a descreshte in cursul arderii a se mishca a tremura producind un pocnet ushor caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacara tremuratoare. Focul pilpiia in poiana shi imprejur padurea era neagra k pacura. SADOVEANU O. I 127. Cu perdelele lasate SHed la masa mea de brad Focul pilpiie in soba Iara eu pe ginduri cad. EMINESCU O. I 105. (Tranz.) Pornim prin galeria nesfirshita. Felinarele ishi pilpiie flacara pe peretzi. BOGZA TZ. 66. Baba ramase cu ochii atzintitzi asupra gazornitzei careshi pilpiia simburele de lumina de pe prichiciul hornului. SADOVEANU B. 50. ◊ (Subiectul este o sursa de lumina) Luminarile pilpiiau pe sfirshite. CAMILAR N. I 213. Stele multe pilpiiau viu deasupra pe cerul intunecos. SADOVEANU O. VII 186. Mii shi mii de lumini geometric inshirate pilpiie intre cer shi pamint. BART S. M. 39. ◊ Fig. Arar tristetzeami scade pilpiind. LESNEA C. D. 134. 2. (Despre pasari) A mishca ushor din aripi producind un zgomot ushor caracteristic; a filfii. Printre ramurile rachitzii batrine pilpii o turturica vinata apoi se zvirli in zborui iute zvicnit peste finetze tacute. SADOVEANU O. III 389. Prez. ind. shi: (rar) pilpiieshte (ALECSANDRI O. 172).