PIERÍ pier vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiintze) A inceta sa mai traiasca; a muri (de obicei de moarte violenta nefireasca). ◊ (Prin exagerare) Pier de frica. ♦ (Despre vegetatzie) A se ofili a se usca. ♦ A fi distrus nimicit; a disparea; a se ruina. 2. (Despre abstracte stari senzatzii etc.) A lua sfarshit; a inceta sa se (mai) manifeste sa se (mai) produca. ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) glasul (sau graiul piuitul) ori ai pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorba (de emotzie de frica etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsa de argumente). ♦ A se shterge din amintire a fi dat uitarii. ♦ (Despre sunete zgomote lumina etc.) Ashi reduce intensitatea pana la disparitzia totala a disparea treptat. 3. A disparea fara urma fara a mai putea fi gasit. ♦ A i se fura ceva. 4. A disparea (pe neashteptate) din fatza cuiva sau de undeva a ieshi (brusc) din campul vizual al cuiva. ◊ Expr. Piei din fatza mea! (sau din ochii mei!) = pleaca imediat de aici! sa nu te mai vad! [Imper. pers. 2 sg. shi: piei] Lat. perire.