PÍCUR picuri s. m. 1. Picatura strop pic. Pe fundul fintinilor na rasarit picur de apa. C. PETRESCU R. DR. 153. Ii pusei la gurancleshtata Sa prinda din plosca vrun picur de vin. COSHBUC P. II 293. ◊ Fig. Aducerileaminte pe suflet cad in picuri Redeshteptind in fatzami trecutele nimicuri. EMINESCU O. I 107. ♦ Cantitate mica de materie. Stele rare din tarie cad k picuri de argint. EMINESCU O. I 82. 2. (Numai la sg.) Picurare picurish. Picurul streshinilor. 3. Fig. Sunet lin (produs mai ales de clopotzei sau de instrumente muzicale) repetat la intervale mici. Nu mai ajungea pina la mine picurul talangilor. SADOVEANU O. A. II 212. Ma deshteptai in picurul unui glas domol. id. VI 66.