piátră, pietre s. f. Nume generic pentru orice rocă solidă. Este simbolul temeliei și al tăriei Bisericii întemeiate de Iisus Hristos, care este „piatra din capul unghiului” (Ps. 117, 22; Mat. 21, 42). ◊ Piatră funerară = dală paralelipipedică sau trapezoidală, care se așază deasupra unui mormânt; gisant. – Din lat. petra.