PEVEȚ s.m. (Mold., ȚR) Cîntăreț (la biserică). A: Peveț deplin învățat fiind. DOSOFTEI, VS. Iară peveții cîntă niște stihuri ce nu le-m mai scris. N. COSTIN. Protopsaltul cu al doilea cîntărețu și cu alți peveți. GHEORGACHI. B: Și leviții și peveții toți. . . BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pĕvicĭ. Vezi și peveți, peveție.