péshte (péshti) s. m. 1. Vertebrat acvatic inferior de obicei cu solzi care respira prin branhii. 2. Carne de peshte (1.) 3. Semn de zodiac. 4. Codosh proxenet. Mr. peashte pescu megl. pęshti istr. pesht. Lat. piscem (Pushcariu 1300; CandreaDens. 1367; REW 6532) cf. alb. pešk (Philippide II 651) it. pesce prov. peis cat. peix sp. pez port. peixe. Atit mr. shi alb. cit shi der. indica prezentza unui sing. *pescu a carui absentza ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmeaza; se poate admite k forma semnalata de noi ar fi avut numai o existentza teoretica k *hainuri in inhainurat. Der. pascoi s. m. (peshtele mascul); peshtoaica s. f. (femela peshtelui; shmechera intretzinuta); peshtishoara s. f. (planta acvatica Salvinia natans); pescos adj. (bogat in peshte) care ar putea reprezenta direct shi lat. piscosus; pescui vb. (a prinde peshte); pescuit s. n. (actziunea de a pescui); pescuitor adj. (care pescuieshte); pescutz s. m. (peshtishor); pescuina s. f. (Bucov. iaz heleshteu) cu suf. din vizuina (dupa Tiktin formatzie culta din lat. piscina incrucishat cu a pescui). Cf. pescar.