PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii. Cîntecele poporului, lipsite de toate mijloacele de perpetuare ale literaturilor cultivate, se păstrează necontenit, chiar în sînul națiunilor bîntuite de soartă. ODOBESCU, S. I 184. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii, prin reproducere.