PERMUTÁRE s. f. (< permutá < fr. permuter lat. it. permutare): reashezare a unei unitatzi lexicale (a unui cuvant) dintrun loc in alt loc in cadrul unui enuntz fara k acesta din urma sashi schimbe intzelesul. Astfel enuntzulpropozitzie „Ion a spus ceva” se reduce prin p. la cinci formule posibile cu nuantze de intzeles proprii dar cu acelashi intzeles global ele reprezentand nishte variante „A spus Ion ceva” „Ceva a spus Ion” „Ceva Ion a spus” „A spus ceva Ion” shi „Ion ceva a spus”. Pentru a face proba p. pentru a verifica nuantzele de intzeles proprii variantelor unui enuntzpropozitzie recurgem la substituirea unui termen din acest enuntz prin alt termen: „Ion a spus o poezie” (v. substitútzie).