PERMUTÁRE permutari s. f. 1. (Astazi rar) Actziunea de a permuta; transferare mutare. K sa plece un invatzator dintrun sat trebuie sa ceara permutarea de la Ministerul Instructziunii. GHEREA ST. CR. II 247. Invatzatorul trebuia sa ceara permutarea in alt judetz. CARAGIALE O. I 310. ♦ (Rar) Ordin dispozitzie de transferare. Un dorobantz i aduse un plic in care gasi permutarea lui. NEGRUZZI S. I 111. 2. (Mat.; mai ales la pl.) Operatzie prin care se schimba intre ele locurile a doua obiecte; grupele distincte de obiecte astfel formate.