PERIMÁ pers. 3 perimeaza vb. I. Refl. (Despre idei conceptzii teorii) A inceta sa mai fie actual sa mai corespunda; a ieshi din uz; a se demoda a se invechi. ♦ (Jur.; despre procese actziuni etc.) A se stinge (in fatza unei instantze) din cauza depashirii termenului legal. Din fr. périmer.