*pergamént n. pl. e (rus. germ. pergament engl. parchment fr. parchemin d. lat. pergaména [subintz. charta hirtie papir] pergament adj. f. d. pergaménus din Pergam [orash in Asia Mica] vgr. pergamenós; it. pergaména shi pergamina pergament). Pele de capra saŭ de oaĭe preparata k sa potzĭ scrie pe ĭa. Pl. Titlurĭ de nobletza: atzĭ arata pergamentele. Intiĭa oara pergamentu a inceput sa se prepare la Pergam atuncĭ cind regele Eŭmene (sec. III in ainte de Hristos) a hotarit sa infiintzeze o biblioteca. Din invidie teminduse sa nu se intunece gloria biblioteciĭ din Alexandria Ptolemeŭ regele Egiptuluĭ opri exportarea papiruluĭ shi atuncĭ de nevoĭe Pergamieniĭ aŭ recurs la vechĭu obiceĭ al peilor de capra shi de oaĭe. Exista shi un asha numit pergament vegetal. V. celuloza.