PERFECTZIONÁ perfectzionez vb. I. Tranz. A face mai bun a imbunatatzi calitativ; a desavirshi. Omenirea evolua incet transforminduse pe masura ceshi perfectziona uneltele. BOGZA M. S. 61. ◊ Refl. (Despre oameni) Ashi ridica nivelul cunoshtintzelor pe baza studiului shi a experientzei practice ashi dezvolta insushirile; ashi aprofunda shi desavirshi cunoshtintzele intrun domeniu intro specialitate. Oamenii cresc shi se perfectzioneaza in procesul muncii creatoare. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 5 72. [Despot] se perfectzioneaza in limbile latina italiana shi spaniola. ALECSANDRI T. II 48. Pronuntzat: tzio.