PERÉTE peretzi s. m. 1. Element de constructzie ashezat vertical (sau putzin inclinat) facut din zidarie din lemn din piatra etc. care limiteaza separa sau izoleaza incaperile unei cladiri intre ele sau de exterior shi care sustzine plansheele etajele shi acoperishul. ◊ Loc. adj. De perete= care este fixat prins de perete. Lampa de perete. ◊ Loc. adj. shi adv. Perete in perete = cu unul din peretzi comun sau lipit de cel al incaperii vecine; p. ext. (care este) in imediata vecinatate a (locuintzei) cuiva. ◊ Expr. A da (sau a deschide a lasa a izbi etc.) usha (sau poarta) de perete = a deschide larg la maximum usha poarta. A se da (sau a se izbi a se bate) cu capul de peretzi (sau de totzi peretzii) = a fi deznadajduit; a regreta enorm o gresheala facuta. De cand (se) scria musca pe perete = de demult. Intre patru peretzi = a) la adapost; b) in secret; izolat. Peretzii au ochi (sau urechi) se zice pentru a atrage cuiva atentzia sa fie precaut sa se fereasca atunci cand spune ceva (secret). A vorbi la peretzi = a vorbi zadarnic fara sa fie ascultat. 2. Masiv pietros care se inaltza (aproape) vertical. 3. Parte a unui obiect a unui sistem tehnic etc. care se aseamana cu un perete (1) marginind izoland protejand; piesa dintrun sistem tehnic care are rolul de a separa intre ele anumite spatzii sau sistemul tehnic de spatziile inconjuratoare. 4 Element anatomic membrana etc. care inconjoara o cavitate a corpului. [Var.: (reg.) paréte s. m.] Lat. paries tis.