Definiția cu ID-ul 692797:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
perdáf n., pl. urĭ (turc. perdah, lustru, sfîrșit, d. pers. perdaht). Stropirea uneĭ rufe uscate cu gura ca să se poată călca bine. Radere contra păruluĭ, în răspăr: a da, a trage cuĭva un perdaf. Fig. Ocară, mustrare, frecuș, săpuneală. V. fățuĭală și pardaf.