PEHLIVAN s. m. (Mold., ȚR) Personaj comic în reprezentațiile de circ. A: S-au veselit 2 săptămîni cu feluri de feluri de muzici și de giocuri și pelivani. NECULCE. Au ieșit pașa la cortul său ... unde și oarecare luptături de pehliveni au fost. GHEORGACHI. Adus-au pehlivani, de cei ce joacă pă funii. R. POPESCU. // C: Cel ce iubeaște înălțarea easte rob pălivanului. FL. D 1764, 42^r. Forme gramaticale: nom. pl. pehliveni (GHEORGACHI). Variante: pălivan (FL. D 1764, 42^r), pelivan (NECULCE). Etimologie: tc. pehlivan. Vezi și pelivănie. Cf. m î n i a c.