PEDÁNT¹ A pedantzi te adj. Cu pretentzii de eruditzie shi de maniere elegante; suparator prin tonul impunator shi prin minutziozitatea exagerata. V. tipicar. Pricepea greu shi uita repede. Era vanitos shi pedant. C. PETRESCU C. V. 99. Un comandant pedant admirat pentru eruditzia sa fusese pacalit de un ofitzer tinar. BART E. 210. Un op care aniil ingropara Subt comentarii sterpe shi pedante. TOPIRCEANU B. 90. ◊ (Adverbial) Incepu sa vorbeasca linishtit staruind pedant in conceptzia lui. CAMIL PETRESCU O. II 530.