Definitzia cu ID-ul 504729:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pecétie (pecétii) s. f. 1. SHtampila sigiliu timbru. 2. (Inv.) Hirtie shtampilata. Var. pecete (Mold.) peceata. Sl. pečatĭ (Miklosich Slaw. Elem. 35; Cihac II 250) cf. sb. pečat mag. pecset. Sec. XVI. Der. pecelnic s. m. (inv. pastrator al pecetzilor statului cancelar); pecetar s. m. (inv. pastrator al pecetzilor); pecetlui vb. (a shtampila) din sl. pečatĭlĕti; pecetluitura s. f. (hirtie cu pecete); pecetluit s. n. (hirtie cu pecete) sec. XVII inv.; pecetnic s. n. (inv. shtampila).