pecete f. 1. placa de metal in care sunt sapate embleme ce se reproduc apoi in ceara roshie spre a da un caracter de autenticitate scrisorilor diplomelor actelor publice: pecetea Statului; pecetzi od. un fel de dare ce a fost desfiintzata prin Reforma lui Const. Mavrocordat (v. pecetluitura); 2. urma pecetzii; 3. fig. semn caracteristic caracter distinctiv: pecetea geniului pecetea unei epoce. [Slav. PEČATĬ].