PÁZNIC paznici s. m. 1. Cel care pazeshte; pazitor straja gardian. Se apropia timpul sa plece la datoria lui de paznic de noapte. C. PETRESCU A. 447. Porunci k paznicii sa se puie sa prinza pe hotzi. ISPIRESCU L. 72. Obloanele senchid luminarile se sting paznicii de noapte trec. EMINESCU N. 51. 2. (Invechit) Membru al consiliului comunal (ajutor de primar sau incasator de impozite). Vornicul Nica Petricai cu paznicul vatamanul shi citziva nespalatzi de mazili se purtau printre oameni de colo pina colo. CREANGA A. 8.