PAZI vb. 1. (Mold. TZR) A frecventa. A: Dupa cum avea obicina a pazi beseareca mearsa intruna de dzile la o beseareca. VARLAAM. Acest Nicolai AlexandruVoda ... era cinstesh om ... shi om dumnezeiesc pazea tare biserica. N. COSTIN. B: Iara carii pazescu curvele nu numai in ceaea lume sa muncesc de veaci ce shi aici cu rea rautate au perit. MARGARITARE 1691. 2. (Mold.) A se grabi; a se stradui. Pazi de se pogori shil primi cu bucurie. VARLAAM. Leau gasit leau aratat domnului acelui loc shi sau pazit (se au grabit MUNT.) deau ocramit. PRAV.; cf. DOSOFTEI VS; N. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 3. (Ban.) A gati. Pĕzesk. Cibos coquo. AC 360.Etimologie: sl. paziti. Vezi shi pazitor pazitura. Cf. s p r i n t e n i s t e j i; n a s l i poara (a p u n e ~ ).