PAVEÁ pavele s. f. 1. Bucata de piatra de lemn etc. de forma aproape cubica sau prismatica folosita la executarea pavajelor. Deodata se aude troscotul unei birje care zdrobeshte pavelele stradei. HASDEU I. V. 159. Dind peste trasuri incurcinduse in pavelele shi butucii cu care era podit Iashul se parea o stafie. RUSSO O. 48. ◊ Expr. A numara pavelele = a umbla fara rost. Citeodata cind sint fara treaba imi place a lainici pe ulitze sau cum se zice a numara pavelele. NEGRUZZI S. I 320. 2. (Rar) Pavajul cu care este acoperita o curte sau o strada. Un duruit de trasura cutremura paveaua launtrica a minastirii tocmai cind iesheam afara din odaie. HOGASH DR. 258. Miam zdruncinat shelile prin droshce pe paveaua noastra. ALECSANDRI T. 1012. Pe paveaua sunatoare Treci tovarash avind numai al tau cine. NEGRUZZI S. II 92.