PAVÁJ, pavaje, s. n. Acțiunea de a pava; (concretizat) strat alcătuit din blocuri mici de material rezistent (piatră, cărămidă, lemn etc.), așezate strîns unele lîngă altele, cu care se acoperă o curte, un drum etc. pentru a forma o suprafață care să permită o circulație mai sigură, să înlesnească scurgerea apelor de ploaie și să împiedice formarea prafului. V. caldarîm. Se auzeau bătăi nerăbdătoare cu bastonul în pavaj. C. PETRESCU, Î. 12. ♦ (Impropriu) Strat de material care nu e format din blocuri, folosit în același scop.