PAVÁJ pavaje s. n. Actziunea de a pava; (concretizat) strat alcatuit din blocuri mici de material rezistent (piatra caramida lemn etc.) ashezate strins unele linga altele cu care se acopera o curte un drum etc. pentru a forma o suprafatza care sa permita o circulatzie mai sigura sa inlesneasca scurgerea apelor de ploaie shi sa impiedice formarea prafului. V. caldarim. Se auzeau batai nerabdatoare cu bastonul in pavaj. C. PETRESCU I. 12. ♦ (Impropriu) Strat de material care nu e format din blocuri folosit in acelashi scop.