PATUIÁC patuiace s. n. 1. Podea improvizata din scinduri crengi etc. ashezata pe furci sau in copaci la inaltzimea celor mai de jos ramuri (care in acest caz o sustzin) shi care se cladeshte nutretzul (in special cocenii de porumb) pentru vite spre conservare. Pe malul Oltului... fiecare copac sau pom mai mare e un patuiac. PAMFILE A. R. 225. Finul strins cu ingrijire shi ashezat in patuiace. VLAHUTZA R. P. 53. 2. (Neobishnuit) Pat mic (suprapus) shi rudimentar. (In forma patuiag) Deasupra odaii noastre k un fel de patuiag la care se poate ajunge pe o scara de lemn odaia in care doarme jupin Motzatu. STANCU D. 353. Varianta: patuiág s. n.