PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Învechit și popular) Cartușieră. Așa era ținuta de război – cu șepci, patrontașe și puști. CAMIL PETRESCU, O. II 255. Un pîlc de vreo 60 de soldați... fu coborît în prundul gîrlei, numai cu puștile și patrontașele. D. ZAMFIRESCU, R. 118. Mi-am încins centuronul cu patrontașul peste palton și am plecat prin lapoviță cu cîrdul companiei. CARAGIALE, O. II 76. – Variante: pătrîntáș (HODOȘ, P. P. 218), pătrontáș (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 349), patruntáș (I. IONESCU, III. 272) s. n.