PATRIMÓNIU patrimonii s. n. Bun moshtenit prin lege de la parintzi posesiune ereditara avere parinteasca. ◊ Separatzie de patrimoniu = detasharea bunurilor personale ale cuiva de cele moshtenite sau a bunurilor sotzului de zestrea sotziei. In cursul anului 1868 au intrat in tribunal...7 separatziuni de patrimoniu. I. IONESCU P. 190. ♦ (Determinat uneori prin «public») Totalitatea bunurilor care apartzin colectivitatzii intregului popor shi sint administrate de catre organele statului; bun public. Patrimoniul institutziei de invatzamint superior cladiri utilaj inventar etc. constituie proprietate de stat. COL. HOT. DISP. 1195. ◊ Fig. Literatura sovietica ajunge la realizarile destinate sa biruiasca timpul ashezinduse in patrimoniul artei universale. SADOVEANU E. 196. ♦ (Jur.) Totalitatea drepturilor shi obligatziilor unei persoane fizice sau juridice care pot fi evaluate in bani.