PATRIMÓNIU patrimonii s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor shi a obligatziilor cu valoare economica precum shi a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi care apartzin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moshtenit prin lege de la parintzi (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatzie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moshtenite sau a averii sotzului de zestrea sotziei. 2. Totalitatea bunurilor care apartzin colectivitatzii shi sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartzin intregului popor (fiind transmise de la stramoshi); moshtenire culturala; p. ext. bunuri spirituale culturale etc. care apartzin omenirii intregi. Din lat. patrimonium fr. patrimoine.