PATRÁT¹ patrate s. n. 1. Patrulater cu laturile shi unghiurile egale. Viatza de truda istovitoare sub arshitza neindurata a soarelui de vara invie intrun patrat de pinza. ANGHEL PR. 172. 2. Produs obtzinut prin inmultzirea unui numar cu el insushi numar ridicat la puterea a doua. 25 este patratul lui 5. Patrat perfect = numar intreg shi pozitiv a carui radacina patrata este tot un numar intreg. ◊ Expr. A ridica (un numar) la patrat = a inmultzi un numar cu el insushi. Varianta: patrát s. n.