PATETIC (< fr. pathétique ; lat. patheticus < gr. pathetikos care emotzioneaza) Calitate a discursului care consta in folosirea pasiunilor oratorice cu scopul de a impresiona auditoriul. Pateticul prin care sint stirnite in sufletul auditoriului felurite sentimente in favoarea tezei oratorului formeaza prima parte a peroratziei (v.). Ex. „SHi acum domnilor las dreptul de o parte shi ma voi adresa numai la inima dumneavoastra. O! nu dramuitzi brazda de pamint trebuitoare hranei tzaranilor! Ginditzi la durerile la patimile la lipsurile trecutului! Ginditzi la originea averilor dumneavoastra ginditzi k cea mai mare parte din ele o datoratzi muncii shi sudorilor lor! Inchipuitziva k parintzii lor sau luptat alaturea cu parintzii noshtri pentru salvarea tzarii...” (M. KOGALNICEANU In chestiunea legii rurale) Pateticul oratoric poate fi direct shi indirect ; direct cind oratorul insufletzinduse mai intii pe sine insushi se straduieshte a comunica shi altora aceleashi pasiuni; indirect cind oratorul cauta sa infatzisheze in asha fel faptele incit auditoriul sa se insufletzeasca de la sine. Un exemplu de patetic indirect este acela folosit de Antoniu care vrind sa atzitze pe romani spre a razbuna moartea lui Cezar le citeshte testamentul acestuia in care se vede marea lui iubire pentru popor. In orice discurs pateticul direct precede pe cel indirect oratorul tzinind insa seama daca obiectul discursului sau implica pateticul caci in caz contrar tonul devine declamator. Nesupus unor reguli constante pateticului i se impun totushi anumite cerintze: evitarea staruintzei indelungi asupra unei emotzii pentru a nu obosi astfel auditoriul a intreruperii brusce sau a trecerii prea repede peste acesta. Datorita influentzei care a exercitato retorica in antichitate asupra mai tuturor genurilor pateticul apartzine nu numai oratoriei ci shi epopeii tragediei etc.